10 Lecții în 10 ani de Antreprenoriat

Facebook-Schimbari-recente
9 schimbări făcute de Facebook în ultima lună
1 noiembrie 2019
10 Lecții în 10 ani

În loc de introducere aș vrea să menționez că urăsc să scriu, cu atât mai mult să scriu despre mine. Nu îmi place (și probabil o să constați asta pe parcurs) deci m-aș bucura dacă ai parcurge rândurile care urmează având focusul pe mesaj și nu pe felul în care eu reușesc să îl exprim 🙂

 

Totodată, e important de menționat că nu are rost să îți pierzi timpul citind mai departe dacă nu ești antreprenor sau nu cochetezi cu ideea asta.

Anul acesta s-au facut 10 ani de când am pornit pe acest drum, al antreprenoriatului, și m-am gândit să sarbatoresc asta printr-un top al celor mai importante 10 lecții pe care eu le-am învățat în toți acești ani.

Tot anul ăsta am avut câteva shift-uri colosale (posibil să fie cadoul din partea Universului?). S-ar putea să pară mare cuvântul dar nu este deloc, ba chiar mi se pare că e un diminutiv raportat la ce au însemnat ele pentru mine. Am câteva persoane apropiate cu care împărtășesc aceste lucruri și m-au tot bătut la cap să le împărtășesc, pentru că s-ar putea să fie utile și altora.

Mărturisesc că inițial nu m-am gândit că o sa fie așa greu să fac un top 10 dar sunt atât de multe și atât de importante incât departajarea lor este extrem de grea. Până la urmă am găsit un criteriu important în funcție de care să le departajez, așa că hai să vedem ce a iesit.

 

Nu recompensa efortul ci rezultatul.

N-o să intru în detalii de ce se poate întampla asta, pentru că e un subiect prea lung, dar ce e clar e că toată lumea muncește. Unii mai mult, alții mai puțin. Unii în condiții excelent de bune, alții în condiții teribil de proaste. Unii dorm 3 ore și alea pe fugă, alții dorm 12. Unii pe bani mulți, alții pe bani puțini, and so on. Cum ziceam, toată lumea muncește. Dar la ce folos să muncești zi noapte dacă nu ai rezultatele așteptate?

Deci, dacă vrei să recompensezi partenerii (fie că sunt angajați, fie că sunt colaboratori, fie furnizori, etc) și atenție, prin recompensă nu mă refer doar la cea financiară, doar pentru că îti spui “vai, dar s-a zbătut, s-a chinuit, a pierdut nopți, si-a dat tot interesul, e bine intentionat(ă) dar nu i-a ieșit, data viitoare o să fie bine, etc”, don’t. Urmările te pot costa infinit mai mult și dacă esti de altă parere, te invit sa testezi pe pielea ta dar pregătește-ți o linie de credit (sau fii pregatit(ă) să pierzi multe).

Plătește oamenii, oricare ar fi ei, pe obiective, nu pe timp.

 

Nimeni nu este fidel viziunii unei companii. Fiecare om este fidel viziunii lui.

Aș mai scrie asta de 5 ori. Când mi-am dat seama de treaba asta mi-a fost greu tare cu somnul câteva zile. Ah, că se poate ca viziunea companiei să rezoneze cu viziunea unei persoane, da. Sigur că se poate. Dar când și dacă n-o să mai fie așa, fiecare om iși urmează viziunea lui. Ceea ce mă duce la:

 

Nu iți construi business-ul în jurul unor persoane.

Zilele trecute citeam pe un grup o întrebare din partea unei doamne care întreba dacă e ok să investească 20k euro într-o măcelărie deși nu are know how despre absolut nimic (nici de business). Are banii ăștia strânși și mai are o persoană pe care o cunoaște de nu stiu cât timp, care persoană era macelar de vreo 20 de ani, și bla bla.

Lăsând la o parte alte elemente esențiale, dacă persoana aia pățește ceva, ce se întâmplă? Daca se imbolnaveste, dă o mașină peste ea sau nu-i mai convine x sau y, sau alte n variante, ce faci? Păi s-a dus dracului business-ul si toate economiile tale, și în cel mai bun caz ajungi la psiholog.

Iar dacă toată strategia ta de business depinde de o persoană, sau de un furnizor, sau de 3 persoane sau de un client foarte mare, you name it, vei trăi cu o sabie deasupra capului tot timpul. Și în loc să îți menții focusul la obiective și la cum să te dezvolți sau alte lucruri similare, o să te gândești la tot felul de lucruri. De exemplu cum să-i spui ceva care nu e tocmai în regulă că, na… dacă se supară și pleacă? Sau renunță la contract. Sau dacă nu-i mai convine una sau alta, ce faci?

Păi nu mai faci nimic, că va trebui să o iei de la zero. Sau, poți să rămai cu datorii și o să muncești următorii ani ca să le acoperi iar el/ea/ei o să meargă cu pace la următorul job. Nașpa, nu?

În orice caz, intr-o astfel de relație o să ai un milion de frustrări care nu au cum să ducă la ceva bun pe termen lung.

 

Taie răul de la rădăcină.

Sau ia decizii rapid. În loc să o tot tragi de coadă, “hai, că poate, poate…”, taie imediat. Nu înseamnă că nu se va mai întâmpla. Dar când se mai întamplă, taie imediat. Te va elibera și o să te ajute să te focusezi pe ce trebuie.

 

Nu intra în business doar pentru bani sau doar pentru că te uiți la unele povești de succes și ai vrea să fii acolo.

Nu știu până acum niciun exemplu dintre cele de renume mondial care să revoluționeze sau să inoveze industrii deschizându-și un business doar pentru că și-au dorit mai mult timp liber sau vacanțe in Hawaii.

În același timp, toată lumea vorbește despre cum să ai mai mult timp și mai mulți bani și despre cum ai să succes. Aproape nimeni nu vorbește însă despre ce nu se vede și despre toate lucrurile nașpa care vin la pachet.

Din punctul meu de vedere, dacă vrei să deschizi un business din motivele de mai sus, la prima sau primele provocari mari, ai închis. Din diverse motive. Fie lipsa de know how, fie că nu reziști psihic, fie că, fie că. Și dacă te uiți puțin pe statistici, o să vezi că numărul celor care rezistă este cu mult, mult mai mic, decât al celor care încep.

Din punctul meu de vedere, îți poți aduce contribuția la cel mai înalt nivel doar atunci când faci exact ceea ce te pasionează și ai putea să faci asta și fără bani, la orice oră din zi și din noapte, fie că o faci din postura de angajat, antreprenor, freelancer, etc.

 

Banii firmei nu sunt banii tăi și nici invers.

Pe scurt: dacă ai un job sau 5, în cadrul firmei iei salariu ca oricare alt angajat. Nu iei cât ai nevoie sau cât ai vândut în luna respectivă, pentru că nu faci decât să îți sabotezi/furi firma.

Iar salariul nu îl stabilești în funcție de nevoile (citește dorințele) tale ci în funcție de piață. Cum? Păi te duci la câteva firme de HR și spui: „Uite, eu fac asta, asta, și asta.” Sau „sunt director de vânzări”. Sau general. Etc. Care este media în piață pentru acest post cu aceste responsabilități? Și ăla este salariul pe care îl iei (nu te raporta la salariile de multinațională, că tu nu ai obiective și nici nu produci milioane de euro vânzări ca să câștigi cât CEO-ul de la BCR. Dacă totuși ești la nivelul ăla, atunci e ok).

Nu ai bani să plătești salariile sau un furnizor într-o luna? Nu te duci acasă să iei bani și plătești. Împrumuți firma și îți iei banii înapoi cu dobână, cum e normal. Sigur, mai mică decât la bancă. Dar e normal pentru că sunt niște bani blocați, e un risc să îi pierzi și e la fel de normal că firma să îți plătească dobânda.

Recompensa ta că antreprenor/investitor pentru risc, invesții și multe altele sunt dividendele. Sigur, dacă există 🙂

 

Lucrează cu profesioniști.

Nu căuta mereu cea mai ieftină ofertă. Caută cei mai buni oameni. Sunt scumpi? Da. Dar merită. Pentru că return-ul este pe măsură. Dacă mereu te uiți după ce e mai ieftin, crede-mă, costul va fi mult, mult mai mare pe termen lung. Și asta se aplică în orice. Fie că sunt angajați, fie că sunt furnizori sau orice serviciu pentru care plătești.

Tot la profesioniști aș pune și 7.1: mergi la un psiholog sau apelează la un coach. Aș scrie mult mai multe pe subiectul acesta însă mă rezum la un singur lucru esențial: îți poate schimba viața. Literalmente.

 

Tu esti singurul responsabil.

Aud mulți antreprenori care pentru fiecare lucru rău care se întâmplă, altcineva e vinovat. De obicei, angajații și clienții. Dar să rămânem la angajați, că tot e, aparent, criză. Ăla nu-i serios, celălalt e tâmpit, altul e un hoț, ăla nu își da interesul, etc, etc.  Been there, done that.

Lasă-mă să te întreb: cine i-a angajat? Probabil tu. (doare, știu) Cine îi ține în continuare în firma dar se plânge de ei? Probabil tot tu.  Și cine îi poate concedia? Hmm… Dăncilă 🙂

Majoritatea zice: ah, păi nu am ce să fac că nu găsesc oameni. Nu sunt oameni buni. Toți sunt la fel, nu vor să muncească, vor doar bani, program de 1 ora… etc, etc. Cred că este unul dintre lucrurile cele mai groaznice cu care te poți sabota. Nu sunt oameni? Știi că Amazon a primit 200.000 de CV-uri (sau 300.000, nu mai rețîn exact) în primele 3 zile când a venit în România?

200.000 mii. Dar nu sunt oameni, nu găsesc oameni. Really?

Sunt oameni. Și sunt oameni buni. Și serioși. Care iubesc ceea ce fac și o fac tare bine. Ah, că nu îi atragem noi? Sau că nu suntem atractivi ca brand în piața muncii? Da, sigur. Dar e dureros să accepți asta, nu? I know.

Ce mai e? Că-s scumpi oamenii aia buni și că doar corporațiile și-i permit și eu nu? Ah, da. Guess what, când o să vezi cât te costă incompetența, o să ți se pară al dracului de ieftin un om de genul ăsta. Știi de ce? Că aduce rezultate pe măsură și e win-win.

Și oricum, un om care vine să muncească doar pentru bani și nu e motivat de contribuția pe care o aduce în misiunea companiei nu e un om cu care să îți dorești să lucrezi, în opinia mea. Dar ăsta e deja alt subiect.

 

Uneori câștigi, alteori înveți.

Lucrurile nu-s mereu roz și pe măsură ce crești, cresc și provocările. Sigur, o să fie multe eșecuri (că dacă era ușor, reușea toată lumea și aveam alte statistici) dar ia lecția din fiecare și mergi mai departe, încercând noi metode sau căutând alte soluții. Până o să iasă.

Ar merită să fac o paranteză, doar în cazul în care textul ăsta vede lumina zilei și poate citește și un imbecil. E important să știi unde să te oprești, atunci când e cazul. Altfel, consecințele chiar pot fi dureroase.

Dacă nu poți să accepți și să îmbrățișezi toate lucrurile astea dar și să îți menții focusul, nu meriți să mergi mai departe și ar fi mai bine să te apuci de altceva. Nu e nimic rușinos în asta. Ba chiar ai da dovadă de inteligență și maturitate, acceptând un adevăr care nu îți convine.

Aveam în jur de 10-11 ani cred, când am citit într-un interviu un lucru: Ridică-te din genunchi și mergi mai departe. Mi-a rămas întipărită pe creier treaba asta și niciodată nu am cedat. Am trecut prin foarte multe provocări, mult prea personale că să detaliez, am dat faliment de 3 ori însă nu m-am gândit pentru o secundă să renunț. Din fiecare am învățat câte ceva și fiecare a contribuit la ce sunt astăzi, așa cum și viitoarele experiențe vor contribui.

Sigur că am momente și zile în care cedez dar important este că trec peste ele și merg înainte. Mai târziu, am înlocuit expresia asta cu Winners don’t make excuses (da, sunt fan Suits) pe care de altfel mi-am și tatuat-o (ar trebui să țin mâna la spate, să nu văd asta zilnic), ca nu cumva să mă las manipulat vreodată de emoții și să nu îmi mai revin sau să zac prea mult în poziția de victimă.

 

Nu poți face absolut nimic fără educație și disciplină.

Nu am lăsat asta la final pentru că este cea mai puțin importantă, ci pentru că dacă ar fi să mă rezum la un singur punct din toate cele 10, m-aș rezumă la educație și disciplină.

Nu poți realiza absolut nimic dacă nu investești în ține și în educația ta. Și este atât de multă informație la care poți avea acces gratuit încât efectiv nu există scuză pentru a nu face asta.

Evident că nu este suficient doar să absorbi informații, să pari smart într-o conversație și să devii un butoiaș plin de informații dar care nu aplică nimic.

Iar fără disciplină nu văd cum cineva poate atinge maximul de potențial. Iar disciplina asta e a dracului de greu de educat. Dar nu imposibil 🙂

 

10 Lecții

Acestea sunt principalele 10 lecții pe care eu le-am luat în 10 ani. Nu sunt lucruri din cărți, nu din auzite sau de pe Youtube. Le-am câștigat pe toate cu mulți, foarte mulți bani pierduți, energie, extrem de multe nopți nedormite, certuri, compromisuri, pierderi (mai grele decât cele financiare) și multe altele.

Dar aș lua-o de la capăt oricând, pentru că iubesc ceea ce fac. Literalmente, iubesc ceea ce fac, în orice condiții. Și cu bani, și fără bani, și cu bune și cu rele. Nu am făcut niciodată altceva, nu știu să fac altceva și nici nu îmi doresc.

Dacă măcar una dintre cele 10 lecții pe care eu le-am împărtășit ajută pe cineva cu 1%, eu sunt extrem de mulțumit.

În orice caz, sunt recunoscător și îți mulțumesc că ai citit până aici!

 

Choose wisely!

D.

 

 

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

TEST
Română
x

ALY Media utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a ALY Media cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Sunt de acord Nu sunt de acord Politica de confidentialitate Setari Politica de cookies